ALZHEIMER-UL, UN PERSONAJ VICLEAN

Mai am o singură bunică în viaţă, ca mulţi dintre voi. Din patru bunici, am cunoscut trei. Pe cea mai frumoasă şi blândă am ratat-o. Din păcate, nici mama nu s-a bucurat de prezenţa ei prea mult. Era brunetă, înaltă, cu ochii albaştri. Nici măcar nu semăn cu ea. O văd în singura fotografie pe care o am cu ea şi reuşesc să mi-o imaginez când vorbea, cum gesticula, cum râdea, de ce râdea. Deşi nu am cunoscut-o, îmi lipseşte.

Mai am o singură bunică în viaţă, ca mulţi dintre voi. Nu am fost în sufletul ei adânc înrădăcinată, dar nici dată la o parte n-am fost. Am iubit-o pentru că altă mamaie n-am avut, cât să-mi împart dragostea. V-am spus mai sus. Am văzut-o când vorbea, cum gesticula, cum râdea, de ce râdea. Astăzi, nu-şi mai aminteşte de mine. Nu şi-a propus să fie aşa, ci o boală urâtă şi zbârcită, mult mai zbârcită decât pielea ei, a pus stăpânire pe mintea ei.

Alzheimerul este un actor şiret. Face ce vrea cu personajul lui fără ca măcar să-şi anunţe prezenţa în scenă. Nimeni nu o poate ajuta, pentru că nu e vindecabilă, dar poate fi ţinută sub control pentru a nu ajunge la demenţă, care este cu mult mai neiertătoare.

Pentru cei interesaţi de subiect, vă propun să urmăriţi site-ul Societăţii Române Alzheimer şi întâlnirile pe care echipa le organizează. Eu deja am mers şi vă mărturisesc că am nevoie de o educaţie specială pentru a şti cum să mă port cu un bolnav de alzheimer, ce să-i vorbesc şi ce să pretind atunci când mă lovesc de medici sau asistenţi medicali care tind să-mi vândă poveşti ieftine.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s