ASR sau abnegația sufletului românesc

Am întrebat-o zilele trecute pe prietena mea, Anca, ce cunoștințe are cu privire la ținuta Casei Regale, având la bază dorința mea de a  începe un research  despre acest lucru. A stat câteva secunde, a tras din țigară cu plictiseală și mi-a spus zâmbind că nu o prea interesează subiectul. Mi-a propus, în schimb, să vorbim despre voluntariat, căci în zona aceasta deține suficiente informații.

De unde și până unde? Știam ce zicea, dar nu mă tenta deloc, mai ales că, de-a lungul timpului, am tot vorbit și practicat voluntariatul. În mintea mea zăcea tihnit ideea, bună ce-i drept pentru un articol, dar nu unul pentru acest blog. N-a durat prea mult și am realizat că pot lega subiectele. Da! Și-i amintesc Ancăi despre ajutorul oferit de Principele Nicolae copiilor din cadrul unei organizații umanitare la care amândouă am fost voluntare. Ghinionul meu era că știam doar acest aspect, fără prea multe detalii. Norocul însă mi-a fost că aveam țigări și cafea, suficiente cât să-i descântec limba prietenei mele și să înceapă a vorbi despre tânarul necunoscut ce s-a alăturat ei și altor câtorva tineri, într-un proiect ce le zâmbea unor pui de oameni.

Și-am început prin a afla că Alteța Sa Regală și-a lăsat onorurile și plecăciunile acasă și s-a înfățișat în fața colegilor ca orice om simplu, gata să ajute, fără a pune prea multe întrebări. Am descoperit cu uimire cum prietena mea vorbea atât de degajat despre cel ce, în mod normal, ziua saluta cu un gest scurt de înclinare a capului, într-un costum gris închis, iar noaptea într-unul albastru închis. De data aceasta, cămașa i-a fost înlocuită de un tricou lejer, blugii și-au găsit cu ușurință loc în outfitul lui, iar toate normele de protocol nu l-au urmărit, așa cum pe mulți îi urmărește zilnic un bon-ton exagerat.

De data aceasta, Principele Nicolae a fost cel care a îngenunchiat în fața unui puști pentru a-l învăța cum să-și lege șireturile, care a citit necontenit povești cu prinți și animale fermecate, a fost cel ce a privit ochi plini de speranță, de joacă și putere, iar asta fără vreo programare a la Casa Regala.

Două luni de zile, Principele Nicolae a avut îndrăzneala de a arăta că se poate descurca cu paharul poziționat pe partea dreaptă, cu un singur tip de furculiță, așezându-se la masă după ce alții au făcut-o înaintea lui, râzând, glumind, trăind.

Felicitări lui, felicitări tinerilor implicați în astfel de activități! Sunteți cei ce ați dat chip artei de a fi om.

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s